ROMÂNIA    
JUDEŢUL TULCEA
PRIMARIA COMUNEI SARICHIOI
 
localitatea Sarichioi nr.254, comuna Sarichioi, judetul Tulcea; tel: 0240 563 538; fax: 0240 563 511; e-mail: primariasarichioi2@yahoo.com   



     

harta site: Descriere >>> Social Cultural

  Social Cultural Tradiţii locale Relief, Climă, Faună  

 

Comuna Sarichioi - monografie



    

Dobrogea este un ţinut extraordinar, o ţară curioasă



       

   Între provinciile istorice ale României, Dobrogea este teritorial şi demografic printre cele mai mici, reprezentând circa 6,5% ca suprafaţă şi 4,5% ca număr de locuitori, raportate la nivel naţional. Cu toate acestea, zona se constituie într-o realitate geografică, variată şi complexă. Diversităţii fizico-geografice şi geologice a teritoriului îi este asociată o evoluţie istorico-demografică zbuciumată, o succesiune de civilizaţii, popoare şi culturi, ale căror consecinţă o reprezintă acea realitate geografică, mult cercetată, dar departe de a fi completă şi epuizată. Studierea acestei zone rămâne atractivă şi interesantă, actuală şi de importanţă, stimulând preocuparea multor geografi . Constantin Brătescu trebuie considerat în primul rând ca un geograf al Dobrogei, în care s-a ridicat şi în care a activat cea mai mare parte a scurtei sale vieţi. El a lăsat Dobrogei masiva colecţie a Analelor Dobrogei, publicaţie care a apărut timp de două decenii, un muzeu regional incipient, frumosul volum jubiliar Dobrogea, apărut la 50 de ani de viaţă românească pe aceste meleaguri. 

   Se înţelege astfel afirmaţia profesorului Simion Mehedinţi făcută la deschiderea cursului lui C-tin Brătescu la Universitatea din Bucureşti, în anul 1939: “De la Herodot, părintele istoriei, geografiei şi etnografiei, nimeni n-a privit cu mai mult interes şi mai multă înţelegere ţinuturile Dunării de Jos decât geograful şi etnograful Constantin Brătescu”. Lucrările lui, şi în mod special Oscilaţiile de nivel ale bazinului Mării Negre în cuaternar, Delta Dunării, geneza şi evoluţia ei morfologică şi cronologică (1921) şi altele despre care Simion Mehedinţi scria autorului ei că “este cea mai mare şi mai frumoasă sinteză asupra unei probleme de geografie fizică din câte s-au scris până azi în româneşte” - afirmaţie care rămâne neschimbată şi astăzi. Prin poziţia geografică şi resursele sale, pământul dobrogean, a constituit un spaţiu favorabil vieţii umane, oferind condiţii prielnice întemeierii şi dezvoltării aşezărilor omeneşti. Din punct de vedere etnografic, Dobrogea, este un „ ţinut extraordinar” în viziunea omului de ştiinţă Eugene Pittard sau „ţara curioasă” văzută de Barbu Delavrancea, „cu cele 12 ori 14 naţionalităţi ale sale ce nu se amestecă. Totuşi tătarul nu se ceartă cu mocanul, nici acesta cu lipoveanul, neamţul nu se supără pe turc, iar părintele catolic este prieten la cataramă cu hogea turc”. 

   Reţine atenţia lucrarea extrem de documentată şi minuţios realizată a profesorului universitar şi director al Institutului de Geografie din Geneva, Eugene Pittard (1946) care spunea: ,,Ce raţiune am avut eu de am dirija eforturile spre Dobrogea ? O frază a lui Elisee Reclus, semnalând extraordinarul mozaic de populaţii pe care îl prezintă această veche provincie, a decis această parte a carierei mele. În fapt, nici o ţară europeană nu arată, de o manieră atât de vie, un astfel de caleidoscop etnic. Pe un teritoriu, relativ restrâns, populaţii ale Europei Centrale (colonii germane), Europei de Est (bulgari, români, ruşi de diverse spiţe, albanezi) şi numeroase populaţii ale Asiei de Vest (turci, tătari, armeni, ţigani) şi-au dat aici întâlnire şi trăiesc aici precum ar fi nişte celule autonome.Dobrogea a fost, cândva, în epoca sultanilor, un refugiu pentru numeroase comunităţi umane…Fiecare din aceste grupuri (n.n.etnice) trăiau aici existenţa lor personală, în case construite după obiceiuri ancestrale şi lucrând după propriile procedee. Fiecare dintre ele au păstrat propriile obiceiuri şi tradiţii, religia vestimentaţia şi limba”…Nicoară.V.,, Dobrogea.Spaţiu geografic multicultural” (2006). Lucrarea de faţă îşi propune să realizeze un studiu geografic, al unei comune tipic dobrogene, cu o focalizare asupra factorului etno-demografic al unei comunităţi aparte în structura etnică a populaţiei, respectiv comunitatea de ruşi-lipoveni din localitatea Sarichioi, Judeţul Tulcea.

   Întrucât această localitate este superioară numeric şi ca dezvoltare celorlalte sate componente comunei, o avem în vedere şi ca reşedinţă de comună. Atragem atenţia că nu suntem singurii care au cercetat această zonă, chiar dacă nu s-au oprit exclusiv asupra comunei. Merită să-i cităm aici pe domnul profesor de istorie, Sevastian Fenoghen, actual pensionar, autorul mai multor lucrări privind istoricul localităţii, printre care: „Sarichioi-pagini de istorie”, prof. Lucian Viorel Niţă, cu preocupări geografice: ,,Aşezările umane din zona Razim. Studiu de geografie umană şi economică” (1986) şi ,,Comuna Sarichioi-sinteze geografice”, (1998), prof. Constantin Popescu cu ,,Studiu geomorfologic privind Insula Popina”. Un cuvânt de recunoştinţă aducem fostelor eleve ale Şcolii Sarichioi, colaboratoare ale acestei lucrări, Claudia Amelian, absolventă a Facultăţii de Geografie din Bucureşti, care a realizat excelenta lucrare de licenţă ,,Comuna Sarichioi-studiu de geografie umană”, (2006) şi Egor (Emilian) Anisia, absolventă a Facultăţii de Istorie din Constanţa , care a întocmit lucrarea de licenţă pe tema ,,Noi contribuţii la istoria şi evoluţia localităţii Sarichioi”, (2005). Autorii aduc elemente de noutate, clarificând numeroase aspecte de geografie umană şi istorie locală, rezultat al unor asidue cercetări de teren, respectiv parcurgerea şi explorarea unei ample bibliografii. Reamintim de asemenea monografia preotului Simion Moruzov, care ne informeză despre ,,Zebilul vremurilor trecute” şi G. M. Raşcu, cu un studiu asemănător despre localitatea Enisala. În cursul anului 2006, o echipă de cadre didactice de la Şcoala Sarichioi, formată din directorul şcolii, prof. Niţă Lucian Viorel, învăţătoarele Pavlov Natalia, absolventă a Facultăţii de Litere cu lucrarea de licenţă ,, O perspectivă comparată asupra ritului nupţial” - studiul de caz ,,Nunta la lipovenii din Sarichioi” (2006), Savin Liliana Olea, Bucioc Valentina şi bibliotecara Saveli Iulenia, au finalizat subproiectul cu tema ,,Noi cei de ieri, de azi şi de mâine”, intrat în competiţia de subproiecte la nivel naţional în cadrul Programului de Granturi şcoală – comunitate al Proiectului pentru Învăţământul Rural, runda a III-a, proiect câştigat şi finanţat de Banca Mondială, Guvernul României şi Consiliul local. Din conţinutul proiectului, atrage atenţia , misiunea şcolii: ,,Şcoala noastră poate fi: clopoţelul ce va trezi interesul tuturor pentru descoperirea tradiţiilor, comoara ce va păstra cele descoperite, calea spre continuitate, treapta spre inovaţie. Haide-ţi împreună şă urmăm acest drum !,, Antrenând elevi, părinţi, cadre didactice, echipa de subproiect a început finalizarea activităţilor programate, prin documentare de cabinet, activităţi de teren, excursii în comună şi nordul Moldovei, materializate prin culegerea de informaţii utile şi necesare în redactarea unei culegeri de folclor şi a prezentei monografii, care nu se vrea doar o simplă monografie descriptivă, ,,Despre noi,, ci una cu caracter practic –aplicativ, cu propuneri care pornesc de la cunoaşterea condiţiilor naturale, istorice, sociale şi economice şi care doreşte să popularizeze sintetic tot ce s-a scris până acum despre localitatea şi comuna Sarichioi. Prin conţinutul său, lucrarea aduce unele elemente noi şi dezvoltă cele cunoscute şi studiate referitor la localitatea Sarichioi, dar încearcă să şi aprofundeze trecutul, evidenţiind transferurile care au avut loc de-a lungul timpului. Considerăm că, în acest fel, se îmbogăţeşte cunoaşterea geografică a comunei Sarichioi şi se acoperă un spaţiu interesant de cercetat şi abordat. Prin urmare, lucrarea poate avea un rol important, atât în valorificarea ştiinţifică de specialitate, cât si ca instrument util de informare şi documentare pentru profesori şi elevi, interesaţi de cunoaşterea, păstrarea şi continuarea tradiţiilor moştenite, uitate sau necunoscute a orizontului local şi a unor aspecte din geografia şi istoria acestei zone.


Sarichioi - un ţinut extraordinar



Sarichioi în Vinerea Mare


p1-  admin, 08-02-2012   


    

Comuna Sarichioi - Studii de geografie umană



       

   Cele mai vechi informaţii referitoare la populaţia şi aşezările comunei Sarichioi le avem de la călătorul turc Evlia Celebi, în cartea sa: „Călători străini despre Ţările Române”. De la el aflăm vechimea aproximativă a satului Sabangia, pe care o pomeneşte la mijlocul secolului al XVII- lea, ca localitate cu nume turcesc- Sapangia.

   Prima relatare despre prezenţa lipovenilor în Dobrogea datând din anul 1762, o găsim la italianul Joseph Boscowich, care, în „Jurnal al unui voiaj la Constantinopol în Polonia”, relatează despre drumul pe care l-a urmat în compania ambasadorului Angliei la Constantinopol, descriind şi localitatea Sarichioi.

   Informaţii referitoare la localitatea Enisala, ne sunt oferite de relatările cronicarului Ahmed Vasif Efendi pe la 1770-1771. Acesta este de părere că scăderea drastică a populaţiei satului Enisala se datorează deselor incursiuni ale cazacilor şi războaiele cu turcii din Babadag.

   Date preţioase găsim şi în diferitele hărţi ale vremii, care ne oferă informaţii referitoare la numărul de locuitori şi gospodării a fiecărei localităţi din Dobrogea, inclusiv localităţile componente comunei Sarichioi, precum şi apartenenţa etnică a populaţiei. Asemenea hărţi sunt : Harta lui Hatov - 1928, Harta rusă - 1938 şi Harta etnică a lui Ion Ionescu de la Brad – 1850.

   Cercetătorul consecvent al Dobrogei, Al. P. Arbore, face observaţii asupra emigrărilor de populaţie din satul Visterna către alte aşezări mai înstărite, ca urmare a condiţiilor precare în care trăiau aceştia. De asemenea, urmăreşte componenţa etnică şi originea populaţiei satelor dobrogene, istoria acestora în general, efectuează multe studii privind aspectele etnografice ale Dobrogei: costume populare, tradiţii şi obiceiuri, specificul satelor, etc. (vezi titlurile bibliografice).

   G. M. Raşcu scrie chiar o monografie a satului Enisala, întitulată „Enisala. Descriere şi călăuză practică” (1929). Autorul prezintă plastic şi sugestiv satul, aşa cum arăta el acum 70 de ani în urmă, amintind şi de morile de vânt existente aici.

   O altă monografie a fost realizată de către preotul Simeon N. Morozov, pe localitatea Zebil, care, de asemenea, ne oferă o descriere foarte precisă a satului.

Despre satul Sarichioi profesorul Sevastian Fenoghen (1998) ne oferă o incursiune în istoria ruşilor-lipoveni, extrem de bogată în informaţii, iar Filip Ipatiov (2001) în ,,Ruşii –lipoveni din România”, întocmeşte un studiu de geografie umană asupra ruşilor-lipoveni din România.

   Cu siguranţă, cea mai complexă şi prolifică activitate ştiinţifică aparţine universitarului Constantin Brătescu, supranumit şi ,,geograful Dobrogei”, coordonatorul „Analelor Dobrogei”. În elaboratul său studiu ,,Populaţia Dobrogei” (1928), care investighează şi stabileşte etapele şi evoluţia populării Dobrogei din antichitate până în anii 1920, Brătescu afirmă că ,,…dintre toate drumurile ce duc în Dobrogea…numai cele dacice au avut o influenţă permanentă asupra alcătuirii etnice a provinciei, pe când celelalte, oricât de hotărâtoare în anumite epoci, au avut un rol mai mult episodic” .Tot el, sintetizând opinii diverse, între care şi pe cele ale marelui istoric Nicolae Iorga, stabileşte cele trei mari drumuri, în fapt areale distincte de locuire, suprapuse în spaţiul dobrogean şi astfel ,,… caracterul de mozaic etnografic al Dobrogei nu se dezminte în nici una din epocile istoriei sale. Aşa a fost soarta acestei ţări, aşezată la răspântia acestor drumuri mari…Astăzi harta etnografică a provinciei este un adevărat mozaic: alături de Români, care formează majoritatea populaţiei şi a căror limbă  este limba curentă a ţării, avem pe Turco-Tătarii musulmani, pe Bulgari, pe Ucrainieni şi Lipoveni-slavi, pe Greci, Germani, Italieni, Găgăuţi, Ţigani şi Evrei. Rasa albă şi rasa galbenă;  indo-europeni, semiţi şi mongoli; latini, germani şi slavi; creştini ortodoxi, catolici şi protestanţi alături de mahomedani şi mozaici; o Europă şi Asie în miniatură, un uriaş muzeu etnografic viu…” (1928).

   Aceeaşi concluzie şi apreciere privind diversificata structură etnică o are şi I.Simionescu în lucrarea ,,Dobrogea” (1921), în care afirmă: ,,O adevărată corabie a lui Noe este pământul dobrogean…În Dobrogea mai mult decât oriunde, se găsesc suprapuse civilizaţii stinse, străvechi, straturi istorice continuând pe cele geologice” .

   De la Constantin C. Giurescu avem informaţii privind componenţa etnică a populaţiei comunei, despre care aflăm mai multe în „Ştiri despre populaţia românească a Dobrogei în hărţi medievale şi moderne”.

   Alte date privind direct sau indirect  populaţia şi aşezările comunei Sarichioi, ne sunt oferite de : căpitanul M. D. Ionescu, istoricul N. Iorga, lingvistul I. Iordan (1936), Gr. Dănescu (1896), Grigore Antipa (1916), D. Sandu (1946) ş.a.

   O lucrare recentă de referinţă în domeniul populaţiei Dobrogei, o reprezintă lucrarea prof.Vasile Nicoară ,, DOBROGEA. Spaţiu geografic multicultural” (2006), în cuprinsul căreia am găsit multe rezolvări în calea cercetării.


Comuna Sarichioi - pe stradă


p2-  admin, 08-02-2012   

 

Aspecte sociale şi culturale din Comuna Sarichioi



    

Situaţia demografică



       
   Locuitorii sunt preponderent ruşi lipoveni, satul Sarichioi fiind localitatea cu cei mai mulţi etnici ruşi din România, care păstrează încă tradiţiile şi portul popular. Din punct de vedere demografic comuna Sarichioi se confruntă cu aceeaşi situaţie care afectează întreg judeţul Tulcea, de deficit demografic. La nivelul anului 2010 populaţia era de 6898 locuitori, în prezent comuna Sarichioi fiind cea mai mare comună din judeţul Tulcea. Nivelul de pregătire al populaţiei este scăzut, ponderea cea mai mare având-o persoanele care au pregătire elementară în proporţie de 65%, urmând apoi persoanele cu studii liceale doar 20% şi cu studii universitare în proporţie de 10%. 
    Imposibilitatea comunei de a asigura o şcolarizare a populaţiei tinere la un nivel mai ridicat şi cât mai apropiat de posibilităţile şi cerinţele socio-economice duce la deplasarea tot mai mare spre şcolile din mediul urban a populaţiei tinere, implicit la accentuarea fenomenului îmbătrânirii populaţiei. Slaba pregătire educaţională la nivelul comunităţii este completată şi de o slabă calificare a forţei de muncă existente. Un aspect pozitiv important în viaţa economico-socială îl reprezintă însă faptul că Primăria a iniţiat în trecut proiecte de colaborare cu AJOFM Tulcea pentru calificarea forţei de muncă pe sectoarele de legumicultură, apicultură şi piscicultură. Primăria desfăşoară şi în prezent un program de reconversie profesională a forţei de muncă, de pe urma căruia vor beneficia 300 de persoane. Cu toate acestea, raportat la nevoile comunităţii, aceste programe sunt încă slab reprezentate în structura populaţiei şi necesită o extindere atât pe domenii de activitate cât şi ca număr de beneficiari. Sărăcia rămâne problema socială cea mai acută în comuna Sarichioi. In prezent Primăria asigură servicii de asistenţă socială pentru un număr de 361 de beneficiari.


p3-  admin, 08-02-2012   


    

Ocuparea populaţiei



       
   40% din populaţia masculină până la 50 de ani lucrează în străinătate (Israel, Italia, Turcia, Grecia, Spania). Cei care au rămas în sat se ocupă cu agricultura, pescuitul şi agroturismul. Ca urmare a câştigurilor substanţiale realizate în străinătate satul şi-a schimbat uşor aspectul, o bună parte din case sunt noi sau renovate, gospodăriile sunt îngrijite, curate, aceasta fiind o caracteristică a populaţiei lipoveneşti. Pe lângă cele câteva asociaţii agricole existente în Sarichioi, în sat mai funcţionează trei ateliere meşteşugăreşti de tâmplărie. 
   Fosta întreprindere piscicolă s-a scindat, ca şi în alte cazuri, în mai multe societăţi particulare. Reţeau comercială cuprinde numeroase magazine mixte, baruri, brutării. La dotarea localităţii mai adăugăm oficiul poştal, precum şi cele trei biserici, din care două de rit vechi, slujite de trei preoţi şi una de rit nou, deservită de preotul din satul Sabangia. Alături de acestea, mai există o casă de rugăciuni a cultului adventist. Din evoluţia populaţiei în ultimii ani se poate observa o anume stabilitate, deranjată doar de fenomenul de migrare definitivă sau temporară în străinătate, care pune numeroase şi serioase probleme demografice. Credem că satul are suficiente şanse de dezvoltare, fie pe seama agriculturii, fie a pisciculturii, eventual prin dezvoltarea agroturismului, dacă aceste două din urmă activităţi vor fi tratate cu mai mult profesionalism şi sprijinite financiar.


p4-  admin, 08-02-2012   

 

 
 
 
 
  •  Primar   •  Strategii   •  Organizare   •  Hotarari   •  Anunturi   •  Formulare   •  Stare Civila   •  Servicii   •  Informatii Financiare   •  Contact   •  Pagina de Start  •  
© 2012 Primaria Sarichioi - Toate drepturile rezervate