Descriere

Relief, clima, fauna

Relief

Comuna Sarichioi este localizată în SE-ul ţării, în regiunea istorică Dobrogea, care corespunde, din punct de vedere al unităţilor de relief, Podişului Dobrogei. În cadrul acestuia ocupă partea de est a subunităţii, respectiv Podişul Dobrogei de Nord.

Suprafaţa comunei se întinde în cea mai mare parte peste Dealurile Tulcei. În sud ocupă aproape întreaga subunitate a Podişului Babadag, numită Podişul Visternei. Limita dintre cele două mari subunitaţi ale Podişului Dobrogei de Nord o reprezintă ansamblul lacustru format din Bălţile Toprachioi şi Zebil – Lacul Babadagului – Balta Enisala, parte componentă a Complexului lagunar Razim-Sinoe.

Limita estică a comunei o constituie Lacul Razim, la nord limita comunei trece prin Dealurile Tulcei, la nord-vest urmează cursul inferior al Văii Teliţa, malul vestic al Bălţii Zebil, apoi coboară către sud în lungul malului nordic, estic şi sud-estic al Lacului Babadag. Drumul judeţean 229 constituie limita sud-vestică a comunei ce pătrunde în Podişul Babadagului. La sud limita urmăreşte înălţimile mai joase ale Podişului Babadag, care ajung la est sub formă de promontorii, până la Lacul Razim.

Clima

Clima comunei Sarichioi este rezultatul interacţiunii factorilor radiativi, dinamici, fizico-geografici şi antropici.

Factorii radiativi

Radiaţia solară globală medie anuală înregistrează valori printre cele mai ridicate din ţară, de 130-132 kcal./cm² în sectoarele mai joase din est, unde insolaţia ajunge la 2300-2400 ore/an. La Jurilovca s-au înregistrat 2325 ore/an. Valoarea maximă de 18,32 kcal./cm² a fost înregistrată la Babadag, în luna iulie.

Factorii dinamici

Influenţează prin circulaţia generală a maselor de aer. Astfel, în timpul verii, Anticiclonul Azorelor deplasează mase de aer tropical din Sahara spre Marea Mediterană, Europa Sudică şi Vestică, condiţionând, până în zona nord-dobrogeană, un timp senin şi valori ridicate ale temperaturii aerului.

Iarna, caracteristicile climatice sunt determinate de Anticiclonul eurosiberian, care generează scăderi ale temperaturii aerului, de Anticiclonul din nordul şi nord-vestul Europei (groenlandez-scandinav), când iernile sunt aspre cu viscole şi temperaturi minime extreme şi de Ciclonii mediteraneeni cu rol moderator care aduc până în această regiune aer cald şi umed. În anotimpurile de tranziţie (primăvara şi toamna) ciclonii mediteraneeni aduc ploi, iar în timpul verii, numai atunci cand se interceptează cu masele de aer maritime-polare din nord-vestul Europei.

În ansamblu, sistemele barice cu cea mai mare influenţă sunt Anticiclonul Azorelor şi Anticiclonul Eurosiberian.

Factorii fizico-geografici

Relieful are o influenţă redusă asupra climei, întrucât aproape 50% din suprafaţa comunei prezintă altitudini de sub 40 m, astfel permiţând pătrunderea maselor de aer de origine diferită.

Apele, respectiv lacurile şi bălţile aferente Complexului lagunar Razim atenuează valorile termice şi permit formarea brizelor.

Solurile influenţează clima prin capacitatea lor de reflectare (albedou). Prezenţa solurilor bălane, a calcarelor şi a cuverturii de loess şi depozite loessoide pe mari suprafeţe, determină reflectarea unei cantităţi mari din căldura primită.

Vegetaţia, prin suprafeţe restrânse de pădure în detrimentul celor ocupate cu vegetaţie de stepă, are o contribuţie nesemnificativă la creşterea gradului de umiditate.

Factorii antropici

Omul a avut o influenţă importantă asupra climei în special prin defrişări şi desţeleniri, ceea ce a dus la creşterea amplitudinilor termice, scăderea umezelii aerului şi sporirea numărului de zile cu îngheţ.

Irigaţiile efectuate pe suprafeţe mai restrânse au intensificat procesul de evaporaţie determinând umezirea aerului şi scăderea cu 50 % a radiaţiei efective, iar consumul de căldură în procesul vaporaţiei determină reducerea temperaturii aerului cu 5-10˚, faţă de cea a terenurilor

neirigate.

Vegetatia

Prezintă caracteristici deosebite în funcţie de relief, climă, ape şi soluri, care au impus diferite tipuri de vegetaţie zonală şi azonală.

Vegetaţia de stepă ocupă un areal întins în Dealurile Tulcei şi mai restrâns în Podişul Babadagului. Dintre speciile caracteristice, amintim: păiuşul (Festuca valesiaca), firuţa (Pao bulbosa), negara (Stipa capillata), peliniţa (Artemisia austriaca), coada şoricelului (Achillea setacea), scaiul dracului (Eryngium campestre), rostogolul sau tăvălugul (Salsola ruthenica). În mare parte vegetaţia a fost înlocuită prin culturi agricole.
Silvostepa ocupă un areal foarte restrâns, între 50 şi 100 m altitudine, pe flancul nordic şi sudic al Podişului Babadagului. Este reprezentată prin păduri de stejar brumăriu şi pufos şi tufărişuri alcătuite din scumpie (Cotinus coggygria), păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), tufe de stejar pufos (Querqus pubescens). Plantele ierboase sunt specifice stepei: păiuşul, negara, osul iepurelui.

Pădurile se întâlnesc în Podişul Babadagului. În cadrul acestora se remarcă pădurile xerotermofile, situate la altitudini de 150-200m. Acestea sunt alcătuite din stejar brumăriu (Querqus pedunculiflora), gârniţă (Q.frainetto) şi stejar pufos (Q.pubescens). Se mai întâlneşte teiul argintiu (Tilia tomentosa), cărpiniţa (Carpinus orientalis), mojdrenul (Fracsinus ornus), jugastrul (Acer campestre), ulmul (Ulmus minor), glădişul (Acer tataricum), cornul (Cornus mas) şi scumpia (Cotinus coggygria). Acestea constituie fragmente ale unui etaj de vegetaţie mai extins în trecut, etajul pădurilor.
Vegetaţia de sărătură este răspândită în Câmpia litorală a Razimului. Plantele sunt adaptate la uscăciune, dintre care întalnim: brânca sau iarba sărată (Salicornia Europaea), ghirinul (Suaeda, săricica (Salsola soda), peliniţa cu frunze mici (Artemisia maritima), ghimpariţa (Crypsis aculeata).

Vegetaţia de stâncărie este specifică stâncăriilor din calcar din Podişul Visternei. Dintre specii, aici întalnim pirul (Agropyron brandzae), turiţa (Gallium verticillatum), cosaci (Astragalus pseudoglaucus), etc.
Vegetaţia ruderală este prezentă în localităţile rurale, de-a lungul drumului, în izlazuri şi pe locurile unde staţionează animale domestice. Se întâlnesc plante spinoase: holera (Xanthium spinosum), scaiul sau ghimpele (Cirsium lanceolatum), spinul (Carduus acanthoides), plante otrăvitoare: ciumăfaia (Datura stramonium), măselariţa (Hyoscyamus niger), troscotul (Poligonum aviculare), coada şoricelului (Achillea setacea), obsiga (Bromus molis), traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris).

FAUNA

Fauna existentă pe suprafaţa comunei este variată, având în vedere existenţa suprafeţelor deschise în jumatatea nordică, a suprafeţelor ocupate de ape în cea centrală şi estică precum şi prezenţa pădurilor în Podişul Visternei.

În cadrul vegetaţiei de stepă întâlnim o faună de stepă: iepure, nevăstuică (Mustela nivalis), dihor comun (Putorius putorius) şi mai rar dihor galben (P. eversmanni). Dintre rozătoare amintim: chiţcanul comun (Sorex araneus), şoarecele de câmp (Microtus arvalis), şoarecele gulerat (Apodemus flavicollis), şoarecele de pădure (A. sylvaticus), şobolanul de câmp (A. agrarius), popândăul (Spermophilus citellus), şoarecele de mişună (Mus spicilegus). Se mai întâlnesc orbetele mic (Spalax leucodon), hamsterul dobrogean (Mesocricetus newtoni), cârtiţa (Talpa europaea).

Pădurile Podişului Visternei sunt populate de o faună de pădure, specii precum căpriorul (Capreolus capreolus), mistreţul (Sus scrofa), şacalul (Canis aureus), vulpea (Vulpes vulpes), viezurele (Meles meles), jderul de copac (Martes martes), pisica sălbatică (Felis silvestris).

Păsările sunt reprezentate printr-un număr mare de specii: ghionoaia (Picus sp.), ciocănitoarea (Dendrocopos sp.), huhurezul mic (Strix aluco), ciuful de pădure (Asio otus), piţigoiul (Parus sp.), silvia (Sylvia sp.), cinteza (Fringilla coelebs), florintele (Carduelis chloris), sticletele (C. carduelis), câneparul (C. Cannabina), sturzul cântător (Turdus philomelos), uliul păsărar (Accipiter nisus), şorecarul comun (Buteo buteo), vânturelul roşu (Falco tinnunculus), codobatura albă (Motacilla alba), porumbelul de scorbură (Columba oenas), stăncuţa (Corvus monedula), coţofana (Pica pica), gaiţa (Garullus glandarius), prepeliţa (Coturnix coturnix), potârnichia (Perdix perdix), ciocârlia de stol (Calandrella brachydactyla).

În pădurile Podişului Visterna cuibăresc ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ciocănitoarea cu spatele alb (Dendrocopos leocotos), piţigoiul sur (Parus palustris), silvia de zăvoi (Syilvia borin), pitulicea mică (Phylloscopus collybita), cănăraşul (Serinus serinus), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus), mierla de piatră (Monticola saxatilis), pietrarul mediteranean (Oenathe hispanica), mărăcinarul mare (Saxicola rubetra), codroşul de munte (Phoenicurus ochruros), viesparul (Pernis apivorus), acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), fâsa de pădure (Anthus trivialis), iar cuibărit probabil are striga (Tyto alba), foarte rare fiind buha (Bubo bubo) şi cojoaica de pădure (Certhia familiaris), şorecarul mare (Buteo rufinus) şi fazanul (Phasianus cholchicus), specie colonizată.

Dintre reptile amintim: ţestoasa (Testudo graeca ibera), ţestoasa cu coadă (Emyis orbicularis), şopârla de câmp (Lacerta agilis chersonensis), guşterul vărgat dobrogean (L. trilineata dobrogica), şopârla (L. taurica), şerpii (Coluber jugularis caspius), guşterul (Lacerta viridis).

Amfibienii sunt reprezentaţi de: broasca de pământ brună (Pelobates fuscus), broasca râioasă verde (Bufo viridis), brotăcelul (Hyla arborea).

Fauna ihtiologică întâlnită în apele L. Razim şi L. Babadag este reprezentată de specii de peşti de apă dulce: bibanul, ştiuca, şalăul, crapul, plătica, somnul, guvizii, babuşcă, roşioară, caras, scrumbie, ş.a.

Lacul Babadag a fost populat cu specii de peşti precum crapul chinezesc, sângerul, iar canalul Enisala, cu şalău şi chiar anghilă.

Prin utilizarea acestui site va exprimati acordul cu privire la politica noastra de cookie-uri.