Istoricul comunei Sarichioi
Descoperirile arheologice din arealul comunei Sarichioi.
Informaţii preţioase, referitoare la vechimea locuirii în regiune şi popoarele care s-au succedat în timp, ne sunt oferite de numeroasele descoperiri arheologice care au avut loc pe teritoriul comunei Sarichioi.
1. Arealul localităţii Sarichioi
La ieşirea din localitate spre Sabangia, între şosea şi malul lacului Razim, s-au descoperit numeroase fragmente ceramice din epoca romană şi o monedă de argint de pe timpul lui Filip Arabul, care atestă existenţa în acest punct a unei aşezări din epoca romană (sec. II – III e.n.).
În aceeaşi zonă s-au efectuat, în anul 1988, săpături arheologice care au prilejuit descoperirea mai multor morminte de inhumaţie din sec. XVII – XVIII. Se apreciază că necropola ar aparţine unei populaţii româneşti stabile.
Vatra satului.
În colţul muzeistic al şcolii din localitate se găseau mai multe monede emise de împăraţi bizantini: Vasile al II-lea (976 – 1028), Mihail al IV-Iea (1034 – 1041), Mihail al VII-lea (1071 – 1078) şi Manuel I (1143 – 1180), descoperite în puncte diferite ale intravilanului Sarichioi. Numărul mare al pieselor şi succesiunea aproape neîntreruptă atestă o populare a zonei în sec. X – XII.
Dealul Bursuci
La sud-est de localitatea Sarichioi, de-a lungul lacului Razim, se succed aproape neîntrerupt, pe o distanţă de 2.5 km, începând de la marginea satului până în dreptul Insulei Gradiştea, bogate urme arheologice, provenind din sec. IV-II î.Hr.. până în perioada feudalismului. La marginea se sud-est a localității Sarichioi,cercetări arheologice efectuate în anul 1985 au identificat urme de locuire greco indigenă,atribuite sec IV-II î.Hr. (V.Lungu 1977).
La aproximativ 600 m sud de localitate, în punctul “La Grădină”, s-au descoperit urme de locuire din sec. IV – II î. Hr., constând din locuinţe de suprafaţă, vetre deschise şi numeroase fragmente ceramice greceşti şi getice, arme, podoabe, monede. Aşezarea, în care este posibil să se includă şi vestigiile menţionate mai sus, datează din sec. IV – II î. Hr. .
În cadrul săpăturilor menţionate mai sus au fost identificate şi vestigii sporadice aparţinând epocii bronzului (cultura Nouă), insuficiente însă pentru încadrarea tipologică a sitului.
În punctul numit de localnici “La Bursuci”, situat la 2,5 km sud de Sarichioi, a fost cercetată în anul 1977 o aşezare neolitică cu necropolă aferentă, aparţinând unei faze de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa. În cursul săpăturilor au apărut şi materiale arheologice feudal- timpurii, care atestă existenţa unei aşezări datând din sec. X – XI. Totodată, din aceeaşi zonă provin trei monede tătăreşti şi un ducat de la Mircea cel Bătrân, ce sugerează o locuire atribuită sec. XIV – XV.
La 1 km sud de localitatea Sarichioi, pe ambele părţi ale DJ 222 şi pe ambii versanţi ai văii Sărătura, a fost localizată o aşezare romană (sec. I – IV d.Hr.). În vecinătatea obiectivului menţionat mai sus a fost semnalată existenţa unei aşezări feudal-timpurii din sec. IX-XI ( Vasilica Lungu). În raza satului Sarichioi au fost identificate mai multe movile reprezentând morminte, din epoca bronzului sau feudalism.
La cca. 1 km sud de Sarichioi şi 1,3 km vest de DJ, pe Dealul Ţapi, se află un grup de trei movile reprezentând tumuli funerari, din epoca bronzului şi epoca medievală timpurie (Gh. Mănucu-Adameşteanu şi Vasilica Lungu, în săpăturile arheologice din anul 1988).
La cca. 0,5 km de limita sud-vestică a localităţii Sarichioi şi la aprox. 300 m vest de DJ 222 s-au descoperit (în 1988) două movile ce adăposteau morminte din epoca bronzului, cu camere funerare construite din bârne de lemn (Gh. Mănucu-Adameşteanu şi Vasilica Lungu).
La cca. 750 m de limita vestică a intravilanului Sarichioi şi la cca. 200 m sud de DJ 222 a fost descoperită o movilă ce adăpostea înmormântări din epoca bronzului şi feudalismul timpuriu (Gh. Mănucu-Adameşteanu şi Vasilica Lungu).
La aproximativ jumătatea distanţei dintre localităţile Sarichioi şi Zebil, şi respectiv 1 km nord de DJ 222, se află două movile cu înălţimea de 1,5 – 2,5 m şi diametrul de 35 – 50 m, ce adăpostesc morminte, datate în epoca bronzului (Gh. Mănucu-Adameşteanu şi Vasilica Lungu – săpături arheologice efectuate în 1989).
La cca 2 km nord-vest de limita nordică a localităţii Sarichioi, pe un platou cu altitudinea de 100 m, în punctul numit “Trei Movile” se află un grup de 5 movile cu înălţimea variind între 1, 5 – 2 m şi diametrul între 50 – 60 m.
La aproximativ 1 km nord de punctul “Trei movile”, pe latura nord-estică a unei platforme cu altitudinea de 100 m, se află un şir de 4 movile, cu orientare nord-vest – sud-est.
2. Arealul localităţii Enisala
Punctul La biserică
Pe latura de vest a intravilanului Enisala se înscriu mai multe obiective arheologice, datate din epoca bronzului până în evul mediu.
Cu ocazia cercetării necropolei medievale din punctul “La biserică” a apărut un vas de lut modelat cu mâna, atribuit epocii bronzului. Singularitatea descoperirii şi lipsa unui context contemporan fac imposibilă, deocamdată, încadrarea tipologică a obiectului semnalat de Gh. Mănucu-Adameşteanu. .
În aceeaşi zonă, de-o parte şi de alta a DJ 222 A, au fost identificate urme de locuire din sec. VI – V î.Hr., cu ocazia cercetării necropolelor daco-romană şi medievală din acest punct .
În acelaşi perimetru, la cca. 100 m sud de DJ 222 A au fost descoperite fragmente ceramice şi monede romane din sec. I î.Hr.
Deosebit de importantă pentru cunoaşterea procesului de romanizare şi înţelegerea unor aspecte spirituale ale civilizaţiei daco – romane, a fost cercetarea necropolei birituale daco-romane (peste 150 morminte de incineraţie şi inhumaţie) din sec. II – III e.n.
Între terenul de fotbal şi marginea de vest a satului s-au descoperit, o necropolă medievală, cuptoare menajere din lut şi numeroase fragmente ceramice databile în sec. VIII – IX e.n.
În perioada 1977 – 1981, în acelaşi perimetru s-au efectuat săpături arheologice sistematice, care au dus la evidenţierea celei mai mari necropole medievale din Dobrogea (sec. XV – XVIII). Pe baza ritualului de înmormântare şi a unui inventar funerar foarte bogat, necropola a putut fi atribuită unei populaţii româneşti stabile.
Vatra satului
Între centrul actual al localităţii şi marginea sa vestică au apărut vestigiile unui important nucleu de locuire din perioada romană (sec. I – IV), semnalat prin abundenţa materialului ceramic aflat în stratul superficial al solului.
De asemenea de pe teritoriul actual al localităţii (loc neprecizat), provine un tezaur de monede din sec. XV – XVII.
Punctul Peştera
Pe latura de nord a localităţii, pe un promontoriu ce înaintează în apele lacului Babadag, sunt încă vizibile vestigiile unei cetăţi romane, cunoscută de localnici sub numele de “Peştera”. Amplasamentul său era cunoscut încă de la sfârşitul sec. XIX, dar nu s-au întreprins niciodată cercetări arheologice. Pe baza ceramicii şi monedelor descoperite întâmplător în perimetrul cetăţii, obiectivul a fost atribuit sec. IV – VII e.n.
Punctul Palanca
Arealul “Palanca”, situat în partea de nord-est a localităţii Enisala, este deosebit de bogat în urme arheologice.În cursul săpăturilor arheologice efectuate în acest punct s-au găsit fragm ente ceramice izolate, aparţinând culturii neolitice Hamangia.
În anul 1978 s-au efectuat săpături arheologice care au surprins locuinţe şi gropi. De la suprafaţa terenului s-au recoltat fragmente de amfore greceşti din sec. IV – II î.e.n..
Pe un promontoriu stâncos situat pe malul sudic al lacului Babadag, cu ocazia construirii digului şi a DJ 222 a fost distrusă o mică fortificaţie romană (burgus). În zona învecinată au fost recuperate de la suprafaţa solului numeroase fragmente arheologice din epoca romană: obiecte de ceramică, monede, piese sculpturale.
Tot cu prilejul săpăturilor arheologice efectuate în 1978 au fost descoperite fragmente ceramice din feudalismul timpuriu (sec. X – XI) şi o monedă bizantină emisă de împăratul Mihail IV (1034 – 1041).
Cu acelaşi prilej au fost descoperite urme arheologice (locuinţe, gropi menajere, morminte) atestând existenţa unui nucleu de locuire (aşezare şi necropolă) din epoca medievală (sec. XIV -XV).
Arealul Văii Netului
Săpături arheologice sistematice, din perioada 1968 – 1976, de pe Valea Netului, situată la cca. 3 km sud de sat, într-o zonă împădurită, au identificat existenţa unei necropole birituale ( incineraţie şi inhumaţie) şi mixte ( morminte plane şi în tumuli ), amplasate pe ambii versanţi ai văii. Pe baza obervaţiilor de rit şi ritual, şi a bogatului inventar descoperit în morminte (ceramică grecească pictată cu firnis negru, piese vestimentare şi podoabe din bronz şi de
sticlă, obiecte de toaletă, arme), necropola a fost încadrată în sec. V-VI î.Hr. şi atribuită unei populaţii autohtone, a cărei aşezare este probabil amplasată în apropiere, pe unul din dealurile împădurite din zonă. De remarcat faptul că este vorba de una din cele mai mari necropole geto-dace cercetate în România.
Arealul Cetății medievale
Situată pe o culme stâncoasă, cu altitudinea de 114 m, la est de localitatea Enisala, cetatea medievală (cunoscută şi sub numele de cetatea Eraclea) beneficiază de o poziţie strategică, care-i permite, supravegherea atât a Lacului Razim cât şi a intrării în Lacul Babadag. Are formă patrulateră, cu laturile variind între 32 şi 47 m. Zidul de incintă, gros de 2,20 m este dotat cu turnuri, iar pe latura de sud se află poarta. Zidurile se mai păstrează şi astăzi până la o înălţime apreciabilă ( 5 – 1 0 m) ceea ce face ca monumentul să fie vizibil de la mare distanţă.
Cercetările arheologice practicate de-a lungul anilor în incinta cetăţii şi în afara ei, pe panta dinspre Lacul Razim, au scos la iveală urme de locuire (fragmente ceramice, piese de poadoabă, monede, urme de construcţii) din mai multe epoci istorice: ultima parte a epocii bronzului, prima parte a epocii fierului (Hallstatt), perioada romană, epoca mediavală. Cetatea, ale cărui ruine impresionează şi astăzi, a fost construită în sec. XIII (fiind atribuită genovezilor) şi a funcţionat până în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, când a fost cucerită de Imperiul Otoman (1417). Denumirea cetăţii este încă incertă, întrucât documentele cartografice şi de cancelarie ale vremii
consemnează în acest punct diferite toponime.
3. Arealul localităţii Sabangia
Vatra satului
Într-un loc neprecizat din intravilanul localitaţii provine un celt (topor) din epoca bronzului.
În perimetrul fostului S.M.A. Sabangia au fost scoase la lumină câteva morminte de incineraţie, în ulcioare amforoidale, facând parte dintr-o necropolă daco-romană din sec. I – III .
Informaţii culese de la locuitori, de către Gh. Mănucu Adameşteanu.
În colţul de nord-vest al localităţii au fost descoperite, cu ocazia diferitelor lucrări gospodăreşti, monede romane provenind de la împăraţii Valentinian I (364 – 367), Iustinian I (532 – 537) şi Mauriciu Tberiu (587 – 588). Pe baza acestor descoperiri ar putea fi localizată în acest sector, o aşezare din sec. IV – VI (Gh. Mănucu Adameşteanu )
Punctul Fântâna Ialnăscu
Între acest punct, situat la aproximativ 3 km nord de Sabangia, la est de DJ 222, pe malul lacului Agighiol, au fost recoltate numeroase materiale arheologice aparţinând unor epoci diferite. Fragmente ceramice şi topoare de piatră semnalează existenţa unei aşezări neolitice. Prezenţa la suprafaţa solului, a unor fragmente de ceramică autohtonă şi grecească, a fost datată ca aparţinând secolului IV î.e.n., respectiv celei de-a doua perioade a epocii fierului (La Tene). Alte fragmente ceramice şi câteva monede descoperite aici, indică prezenţa unei aşezări romane, din sec. I- IV.
Urme similare (ceramică şi două monede de la împăraţii bizantini Vasile al II-lea (976 – 1028) şi Mihail al IV-lea (1034 – 1041) atestă existenţa unei aşezări, în acest punct, de la
începuturile evului mediu (Gh. Mănucu Adameşteanu, Vasilica Lungu).
4. Arealul localităţii Visterna
Vatra satului
Pe latura de nord, satul actual se suprapune peste o aşezare romană din sec. II – IV, din care s-au recuperat mai multe chiupuri întregi (Gh. Mănucu Adameşteanu).
La intrarea în sat dinspre Babadag s-au găsit întâmplător mai multe urme, aparţinând unei necropole geto-dace din sec. I –III .
Din perimetrul intravilanului actual (loc neprecizat) provine un tezaur otoman format din 101 monede de argint (sec. XVIII).
5. Arealul localităţii Zebil
Pentru localitaatea Zebil arheologia nu ne oferă prea multe date din perioada antică. Ştim doar că mozaicul roman descoperit la Constanţa (sec. IV – VI) a fost construit şi cu piatră extrasă din cariera de la Zebil, prin urmare aflăm indirect de existenţa unei locuiri în acest areal, în perioada romană, iar de pe harta lui Idrisi, din anul 1154 aflăm despre o aşezare medievală, numită Istlifanus, localizată pe teritoriul actual al satului Zebil.
Vechimea comunei; vechimea aşezărilor din comună
Vechimea comunei
La 1896 şi 1904, comuna Sarichioi era constituită numai dintr-o singură localitate. Satul Sabangia a făcut parte pentru o perioadă îndelungată din comuna Agighiol.
Localitatea Visterna a fost inclusă în comuna Sarichioi abia în anul 1968, anterior făcând parte din comuna Enisala, împreună cu satul Enisala.
Începând cu anul 1878, odată cu alipirea Dobrogei la România, Enisala devine reşedinţa comunei cu acelaşi nume, împreună cu Visterna.
În pragul secolului al XX-lea, comuna Enisala cuprindea două ătune: Enisala, tradus de M.
D. Ionescu „Noul pământ sfânt” şi Visterna, ambele locuite de români.