Turism Local

Zone si trasee turistice

 Situată pe malul celui mai mare lac de apă dulce din România, lacul Razelm, localitatea Sarichioi are un potenţial turistic ridicat, dar nesemnificativ exploatat. Pe lângă elementele de potenţial turistic natural, Cetatea Enisala (cu expunere la malurile celor 2 lacuri, Razelm şi Babadag), cetatea medievală, existenţa unui muzeu la Enisala şi un altul în curs de deschidere la Zebil constitue principalele obiective turistice în comuna Sarichioi. 

  Cetatea Enisala este situată în vecinatatea satului Enisala, pe un deal ce domină împrejurimile, la intersecţia unor importante drumuri de apă şi de uscat. Cetatea a fost construită de puterea imperială bizantină şi de cea comercială genoveză la sfârşitul sec. XIII şi începutul sec. XIV. În timpul lui Mircea cel Bătrân cetatea a trecut în stăpânirea Ţării Româneşti, iar la sfârşitul domniei acestuia, când Dobrogea a fost cucerită de către turci, în cetate s-a instalat o garnizoană militară otomană. Cetatea propriu-zisă, de formă poligonală, ocupa o suprafaţă de aproximativ 0,3 ha; o a doua incintă, aproape complet demantelată, închidea un spaţiu de cel puţin două ori mai mare decât cel cuprins în perimetrul incintei mici. Pe tronsonul păstrat al incintei mari se află cinci turnuri rectangulare. Ca element de arhitectură se impune bastionul porţii principale cu arcadă dublă continuată cu o arcadă oarbă. Amplasat în centrul localităţii Enisala, la 6 km de orasul Babadag şi 51 km de Municipiul Tulcea, muzeul reprezintă o sinteză a gospodăriei tradiţionale din nordul Dobrogei, zona lacului Razim, de la începutul secolului al XX-lea. 

   Ansamblul arhitectural cuprinde: casa cu chiler şi câteva din anexele tipice pentru o gospodărie din aceasta zonă: bucătăria şi cuptorul de vară, grajdul pentru animale, porumbarul, şoproanele, fântâna. Anexele gospodăreşti au fost reconstituite şi au devenit acum spaţii de reprezentare a colecţiilor. Pot fi văzute: instrumentar agricol, căruţe pictate, tipic dobrogene; unelte pescăreşti, scule şi produse de dogărie, fierarie, albinărit, olărit, instrumentar pentru industria casnică textilă. Interiorul locuinţei relevă bogaţia şi frumuseţea ţesăturilor tradiţionale. 

   Viaţa spirituală se concentrază în jurul celor patru lăcaşuri de cult : două biserici lipoveneşti (cu hramurile de Sf. Vasile cel Mare – 14 ianuarie şi de Naşterea Maicii Domnului – 21 septembrie), o biserică ortodoxă (cu hramul de Sf. Nicolae – 6 decembrie, construită în 1935) şi o casă de rugăciuni baptistă. Căminul cultural permite proiectarea de filme, în incinta lui desfăşurându-şi activitatea un ansamblu folcloric lipovenesc şi din când în când elevii şcolii.

Prin utilizarea acestui site va exprimati acordul cu privire la politica noastra de cookie-uri.